Ce este OBEZITATEA?

Ce este OBEZITATEA

Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizată printr-un exces de țesut adipos. În mod normal organismul bărbaților conține un procent de 15 – 20 % de țesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 – 30 % de țesut adipos.

Organizația mondială a sănătății a definit și clasificat grade de obezitate, pe baza IMC – indicele de masă corporală, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel: gradul 1 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 30 – 34,9 kg/m2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masă corporală cuprins între 35 – 39,9 kg/m2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masă corporală egal sau peste 40 kg/m2

Pacienții cu indicele de masă corporală (IMC) cuprins între 25 – 29,9 kg/m2 au fost definiți ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 – 26 kg/m2 pentru femei și 24 – 27 kg/m2 pentru bărbați. Un indice de masă corporală (IMC) sub 18 kg/m2 prezintă diagnosticul de denutriție.

Alți indicatori folosiți pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferința taliei (normal sub 80 cm la femei și sub 94 cm la bărbați), raportul circumferința talie/circumferința șoldului. Toți acești parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masă corporală).

Datele statistice arată un procent de peste 50 % de persoane obeze și supraponderale în Europa. În țările europene rata obezității variază invers proporțional cu nivelul socio-economic, în special în rândul femeilor. În țara noastră incidența obezității este de aproximativ 17 % în mediul rural și cca. 20 % în mediul urban, fiind mai frecventă la femei; la copii variază între 5 – 10 %.

Se cunosc două modele de baza ale distribuției țesutului adipos la indivizii obezi

obezitate abdominală (androida, centrală) cu cele două componente, viscerală și subcutanată

obezitate gluteofemurala (ginoida)

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importantă clinică majoră. Obezitatea centrală este un factor determinant puternic al insulinorezistentei și se asociază cu un risc crescut de diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune și cancer.

S-a identificat statistic o asociere între creșterea adipozitatii centrale și unii factori de mediu că sedentarismul, nivelul socio-economic scăzut și stresul psihic asociat, nivelul scăzut de educație. Inițierea fumatului este urmată de dezvoltarea obezității centrale, proces reversibil după renunțarea la fumat.

Prevalența obezității este crescută suplimentar în anumite grupuri etnice datorită obiceiurilor alimentare (preparate alimentare cu conținut crescut caloric și scăzut vitaminic) și particularităților climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe și legume). Urbanizarea, obligatoriu însoțită de industrializare, este trăsătură definitorie a unei societăți predispuse la obezitate. În societatea modernă, excesul ponderal are o prevalența îngrijorătoare. Cauzele obezității includ stresul cotidian, lipsa educației, alimentația hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai importantă decât toate acestea pare însă scăderea gradului de activitate fizică.

Unele tulburări psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburările de personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezității prin inducerea de tulburări de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburări sunt : gustări interprandiale cu un bogat conținut caloric, ingestie crescută și frecvența de dulciuri, aport alimentar crescut după ora 19, episoade de foame exagerată ce conduc la ingestie alimentară crescută într-o perioadă scurtă de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric și stimularea apetitului, acționează ca factor favorizant al obezității.

Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

habitual (indus de lipsa unei culturi sportive și de progresul tehnologic)

forțat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie etc.)

În mod normal, apare o creștere în greutate la femeile aflate în perioda de sarcină, lactatie sau menopauză.

Unele boli pot accelera câștigul ponderal și conduc la dificultăți în tratamentul obezității (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).

O serie de medicamente pot modifică balanța energetică favorizând câștigul ponderal, fără să determine un surplus ponderal important (cu excepția corticoizilor) : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagoniști serotonergici, insulină și sulfonilureicele administrate impropriu.

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru între energia de aport (valoarea calorică a alimentelor ingerate) și cheltuielile energetice (energia consumată în activitatea fizică și metabolismul bazal, termogeneză, prelucrarea alimentelor ingerate).

Cheltuiala energetică de repaus este dată de metabolismul bazal, efectul termic al alimentelor (acțiunea dinamică specifică a acestora), procesul de creștere și termogeneză de adaptare la cald și frig.

Metabolismul bazal reprezintă energia necesară menținerii funcțiilor vitale și homeostaziei în condiții de repaus absolut : activitate nervoasă, cardiacă, respiratorie, musculară, osmotică, sinteză compusilor organici. El reprezintă 60 – 75 % din cheltuiala energetică zilnică. Valoarea metabolismului bazal la adultul normal este de circa 1 kcal/kg/ora, adică 1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O scădere minimă în timp a metabolismului bazal poate determina pe termen lung un câștig ponderal apreciabil. Odată cu înaintarea în vârstă rata metabolismului bazal scade cu 2 – 3 % la fiecare decadă, iar necesarul caloric pentru procesul de creștere este redus la 1 % din cheltuiala energetică zilnică; ambele dezechilibre favorizează excesul ponderal în condițiile păstrării aceluiași aport caloric.

Acțiunea dinamică specifică a alimentelor reprezintă cantitatea de energie necesară digestiei și absorbției alimentelor, precum și pentru activarea sistemului vegetativ în perioada actului alimentar. Reprezintă 10 % din consumul energetic zilnic.

Termogeneza de adaptare este energia necesară menținerii constante a temperaturii corpului și este dependență de arderile desfășurate la nivelul țesutului adipos brun.

Complicațiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate în diferite grade aproape toate sistemele și aparatele organismului. Complicațiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, insuficientă cardiacă, moartea subită, accidentele vasculare cerebrale, insuficientă venoasă cronică. Complicațiile osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza și sindromul trofostatic din post-menopauză. Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezității în patogenia diabetului zaharat.

O scădere ponderală de 0,5 – 10 kg la pacientul obez se însoțește de numeroase beneficii:

scade cu 20 % mortalitatea totală, scade cu 37 % mortalitatea prin cancer, scade cu 44 % decesul prin diabet zaharat, scade cu 9 % decesul prin boli cardiovasculare

scade riscul de apariție a diabetului zaharat cu peste 50 %, reduce glicemia bazală cu 30 – 50 %, scade cu 15 % hemoglobina glicozilata

scade cu 10mmHg componenta sistolică a tensiunii arteriale și cu 20 mmHg componenta sa diastolică

scade cu 10% colesterolul total, scade cu 10 – 15 % LDLcolesterolul, scade cu 20 – 40 % trigliceridele plasmatice, crește cu 10- 15 % HDLcolesterolul

se ameliorează simptomele din afecțiuni respiratorii, osteoarticulare, boli cardiovasculare

se reduc complicațiile ginecologice, obstetricale și urologice

crește calitatea vieții pacientului, cu îmbunătățirea statutului social

Situațiile care contraindică scăderea ponderală sunt :

sarcina și perioada de lactatie

tuberculoză activă, hepatită cronică activă, ulcerul gastroduodenal în puseu dureros, nefropatiile cronice, colestază, sindromul de malabsorbtie, guță

anorexia nervoasă, depresia

greutatea ciclică, întâlnită la indivizii cu oscilații mari ale greutății corporale la care țintă terapeutică este menținerea unei greutăți stabile

Obținerea greutății dorite presupune o dietă hipocalorică, corecția tulburărilor de comportament alimentar, exerciții fizice, balon intragastric, intervenții chirurgicale etc.

Tipul de dietă trebuie să fie ales în funcție de aderența pacientului, patologia asociată și obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau în : limitarea consumului alimentar în afară meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorică mare, mese mici și fracționate, stoparea fumatului și un consum scăzut de alcool. În general, se recomandă o dietă cu deficit de 500 kcal/zi față de aportul alimentar anterior, estimându-se o scădere ponderală cu 5 – 10 % din greutatea inițială într-o perioadă de 3 luni. Structura dietei va consta în 55 – 60 % glucide, 25 – 30 % lipide și 12 – 17 % proteine. Se va interzice consumul de alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca 30 gr. și de sare sub 6 gr. (adaptat la valorile tensionale).

Activitatea fizică este un element terapeutic de primă importanță care trebuie, totuși, individualizat și adaptat la patologia asociată. Efortul fizic potențează scăderea în greutate indusă de dieta hipocalorică, reduce insulinorezistența și diminuă masa adipoasă intraabdominală. S-a observat că activitatea fizică limitează reducerea masei musculare indusă de unele diete hipocalorice. Numeroase studii au arătat că activitatea fizică reduce simptomatologia și riscurile tuturor comorbiditatilor. În general, se recomandă efectuarea de exerciții fizice de minim 3 ori pe săptămână, cu o durată de 30 – 60 minute și o intensitate de 50 – 70 % din capacitatea individuală de efort.

Metodele endoscopice (balon intragastric) de tratament sunt indicate la:

indicele de masă corporală(IMC) 27-40

pacientul care acceptă implant temporar în stomac

pacientul care acceptă schimbarea stilului de viață și a comportamentului alimentar

pacientul care acceptă să participe după montarea balonului la un program de supraveghere și consiliere

pacient care nu acceptă sau are contraindicații pentru o intervenție chirurgicală

Metodele chirurgicale de tratament al obezității sunt luate în considerare în următoarele situații extreme:

indicele de masă corporală (IMC) este peste 40 kg/m2

indicele de masă corporală (IMC) este peste 35 kg/m2 în prezența complicațiilor medicale ale obezității

insuccesul metodelor de scădere sau menținere a greutății aplicate timp de un an

existența unor complicații medicale (apnee obstructivă de somn, esofagita de reflux, artrită invalidantă) ce necesită o scădere rapidă în greutate.

NOUTĂȚI

PROGRAM

Luni – Vineri 8:00 - 21:00
Sambata 08:00 - 14:00

  +40 799 948 200

Articole recente

Comentarii recente

    Categorii

    Arhive

    Fă o programare!

    PROGRAMEAZA-TE ONLINE
    Share on facebook
    Facebook
    Share on google
    Google+
    Share on twitter
    Twitter
    Share on linkedin
    LinkedIn
    Share on pinterest
    Pinterest

    Dacă aveți programare la Clinica Roua, pentru protejarea atât a dumneavoastră, cât și a personalului medical, va rugăm să respectați orele de programare. Dacă unitatea este aglomerată, va trebui să așteptați puțin afară, pe scaun sau în mașină.
    Purtarea măștii atât in clinică, cât și in curtea clinicii este obligatorie.

    Situația actuală poate genera un ușor disconfort; ne străduim să îl minimalizăm și să asigurăm condiții cât mai protective și mai civilizate!

    Facem asta pentru binele tuturor!
    Mulțumim pentru înțelegere!

    Call Now
    Directions